Cistita de menopauză

Află totul despre cistita de menopauză

Ce este cistita?

Înainte de a afla ce este cistita de menopauză, este important să știi ce este cistita?

Cistita este o infecție comună a tractului urinar la femei.

Cistita la femei este legată de diferiți factori de risc, iar  cauza principală este trecerea bacteriilor provenite din intestin, din uretră în vezica urinară și aderența lor la pereții tractului urinar.

Proliferarea bacteriilor cauzale (în majoritatea cazurilor – Escherichia Coli sau E.coli), își poate avea originea în anumite circumstanțe, de-a lungul diferitelor faze ale vieții femeii.

Una dintre ele este menopauza, în timpul căreia, după încetarea menstruației, există un deficit de estrogeni care modifică aparatul urogenital și îl face mai vulnerabil la infecțiile vaginale.

Multe dintre afecțiunile urinare , inclusiv cistita de menopauză, au de-a face cu un proces de atrofie vaginală și vulvară.

Vaginul trebuie să se mențină pe tot parcursul vieții femeii în condiții ideale de sănătate și să permită o viață sexuală satisfăcătoare.

Dar, atrofia vaginală este tot mai întâlnită în rândul femeilor de peste 45 de ani și este adesea însoțită de simptome urinare: nevoia constantă de a urina, durerea la urinare, ș.a.m.d.

De aceea, în prezent nu mai vorbim doar despre atrofia vaginală la menopauză, ci și despre sindromul genito-urinar al menopauzei sau despre cistita de menopauză.

Iată și care sunt elementele care cresc probabilitatea de a se instala o cistită de menopauză și ce se poate face pentru limitarea disconfortului pentru femeile care se confruntă cu acest tip de afecțiune urinară.

Cauzele cistitei în menopauză

O femeie poate simți din plin simptomele cistitei, de-a lungul procesului de menopauză, în perioada de premenopauză, dar și în cea de postmenopauză.

1. Cistita și premenopauza

Premenopauza este perioada dinaintea menopauzei.

Poate dura câțiva ani sau câteva luni și se caracterizează prin schimbări de dispoziție, primele bufeuri și dereglări ale ciclului menstrual.

Pentru unele femei simptomele menopauzei sunt ușoare, iar pentru altele este o perioadă critică.

Dar ce legătură are premenopauza cu cistita?

Ce factori cresc riscul de cistită în acest moment al vieții unei femei?

• Fluctuația nivelului de estrogen

În timpul acestei faze, nivelul de estrogen, principalul hormon feminin, fluctuează și provoacă dezvoltarea simptomelor tipice ale premenopauzei.

Corpul unei femei este plin de receptori de estrogen, inclusiv tractul urinar.

Pe măsură ce nivelul de estrogen scade, structura tractului urinar se poate schimba și devine expus dezvoltării infecțiilor.

• Modificările fizice

O serie de modificări fizice pot face o femeie mai vulnerabilă la cistită și infecții ale tractului urinar.

O dată cu îmbătrânirea, vaginul este afectat (prolapsul – slăbirea pereților vaginali – este foarte frecvent), la fel și vezica urinară.

Printre consecințe se numără dezvoltarea fenomenului de incontinență, care crește riscul de infecții.

Atrofia vaginală sau uscăciunea vaginală sunt alte modificări contribuie major la cistita recurentă la nivelul tractului urinar.

• Schimbări în viața sexuală

O balanță hormonală dezechilibrată va face ca emoțiile și dorința sexuală să fie instabile, prea sus sau prea jos.

Am explicat deja că prin scăderea estrogenilor se instalează și uscăciunea vaginală și, de aici, sensibilizarea anumitor zone.

În timpul actului sexual, aceste dezechilibre duc la riscul de micro vătămare sau micro traumă mecanică care favorizează ascensiunea agenților patogeni către vezica urinară.

2. Cistita și postmenopauza

Deși simptomele generale ale menopauzei tind să dispară la unul sau doi ani după ultimul ciclu menstrual (adică atunci când începe postmenopauza), cercetările științifice susțin că simptomele urogenitale pot persista, uneori, timp de mai mulți ani.

Dar ce duce la prelungirea acestui disconfort?

• Efectele uscăciunii vaginale

Majoritatea femeilor experimentează reacția de uscăciune a mucoasei vaginale în timpul menopauzei, dar această problemă deveni cronică, deoarece nivelurile de estrogen rămân aproape nule și în postmenopauză.

Dacă această situație nu este controlată în mod corespunzător, poate apărea atrofia vaginală.

Pe măsură ce pereții vaginali devin mai subțiri, crește expunerea la infecții urinare ulterioare.

De reținut este și că atrofia vaginală poate fi o cauză a cistitei recurente.

• Modificări ale pH-ul vaginal

Pe măsură ce nivelul de estrogen scade, apare o schimbare inevitabilă a PH-ului vaginal, valoarea lui normală încadrându-se între 3,8 și 4,5.

PH.ul la nivelul vaginului are propriul sau microbiom compus din bacterii „bune” și bacterii „rele”.

Această aciditate provine de la Lactobacili, un tip de bacterii absolut necesare care eliberează peroxid de hidrogen și acid lactic.

Mediu acid este necesar pentru a combate bacteriile cu potențial nociv, ciupercile și orice altceva care pune sanatatea vaginului în pericol.

În mod normal, echilibrul pH-ului vaginal favorizează procesul de respingere a bacteriilor patogene.

Când acest echilibru este rupt, bacteriile “rele” se pot multiplica și răspândi, crescând riscul de infecție.

• Consecințele obiceiurilor nesănătoase

După ce trec prin menopauză, plus faptul că înaintează în vârstă, femeile au  tendința de a fi sedentare.

Unele obiceiuri sau rutine incorecte încep să prindă rădăcini în viața acestora, provocând efecte neplăcute asupra sănătății vezicii urinare.

Consumul redus de apă, preferința pentru alimentele dulci și pentru băuturi cofeinizate, fumatul sunt factori care duc la dezvoltarea cistitelor.

• Scăderea imunității

Slăbirea capacității naturale de apărare a organismului la femeile aflate în postmenopauză are loc atât la nivel sistemic, cât și local.

Prin urmare, vaginul și vezica urinară devin ținte pentru pentru reproducerea și migrarea bacteriilor patogene.

• Prezența altor patologii

Starea de sănătate a unei femei poate suferi o dată cu apariția, ulterioară menopauzei, a anumitor probleme care complică situația la nivel urogenital.

Iată și câteva exemple cu incidență crescută la femeile de peste 50 de ani sau chiar mai tinere:

– Prolaps vaginal, adică o schimbare în structura interiorului și a zonelor din apropierea vaginului (mai precis, coborârea organelor pelvine – vezica urinară, rect sau uter – în vagin), care crește riscul de cistită.

În plus, dacă vaginul sau structurile adiacente afectează negativ golirea vezicii urinare, urina stagnantă devine terenul perfect de înmulțire a bacteriilor.

Presiunea asupra vezicii urinare se poate agrava în prezența excesului de grăsime, obezitatea fiind o altă problemă majoră pe măsură ce femeile îmbătrânesc.

– Dificultățile de mobilitate – musculare și articulare – deși nu sunt direct legate de apariția cistitei, pot fi considerate factori de predispoziție pentru cistita de menopauză.

Mușchii podelei pelviene care susțin organele abdomenului inferior: organele genitale, vezica  urinară și rectul, pot slăbi destul de ușor.

Dacă mușchii pelvisului nu se mai pot contracta eficient, sunt favorizate pierderile de urină, infecțiile recurente ale tractului urinar, inclusiv cistita de menopauză și cistita interstițială ( sindromul vezicii dureroase, o afecțiune cronică care se manifestă prin simptome precum presiune asupra vezicii, durere la nivelul vezici urinare și uneori chiar și durere în zona pelviană).

Recomandate pentru întărirea mușchilor pelvieni sunt binecunoscutele exerciții Kegel.

Mai multe despre cum se realizează câteva exerciții Kegel de bază, poți vedea în clipul următor.

• Constipația

Toate schimbările stilului de viață pe care le-am menționat mai sus au consecințe negative și asupra bunăstării intestinale.

Lipsa de mișcare și slaba hidratare înseamnă instalarea constipației.

Stagnarea scaunului în blisterul rectal crește probabilitatea ca agenții patogeni să treacă din anus la uretră și posibila lor întoarcere în vezică, unde vor provoca inflamații și, prin urmare, cistită. Și chiar cistită recurentă.

Cistită – simptome!

Simptomele cistitei variază de la o femeie la alta, însă cele mai frecvente manifestări sunt:

• dificultate la urinare, urina fiind eliminată prin picurare

• durere și arsuri la urinare care persistă chiar și după terminarea micţiunii

• durere suprapubiană însoțită de senzaţia negolirii complete a vezicii

• nevoie constantă de a urina

• uneori prezenţa sângelui în urină

• durere în timpul actului sexual

• lipsa de energie, stare generala proastă

• uneori, stare subfebrilă

• febră, în cazul cistitei gangrenoase

Aceste simptome pot fi prezente total sau parţial și pot fi însoțite de un miros neplăcut, înțepător al urinei.

Cistita de menopauză, tratament și prevenție

Acum știi de la ce se face cistita la femei și cum se manifestă cistita de menopauză.

Dar care este tratamentul pentru cistită care să te ajute să nu te mai confrunți cu pierderile urinare frecvente?

Doar medicul ginecolog și urolog impreună este în măsură să stabilească un diagnostic de cistită și un tratament al cistitei, care poate include:

– antibiotice prescrise în funcție de bacteriile depistate în urma analizelor

– medicamente pentru controlul durerii (uzual medicatie antiinflamatoare)

– evitarea produselor chimice care produc iritatie (de exemplu: produse de igienă, spermicide)

• Elimină constipația!

Îmbogățește-ți dieta cu fibre și lichide, crește activitatea fizică și, dacă este necesar, ia suplimente alimentare pe bază de probiotice.

• Mergi la baie în mod regulat!

Ori de câte ori simțiți nevoia, asta te va ajuta să golești vezica urinară în timp util și să tonifiezi în mod natural mușchii podelei pelviene.

Măsuri de igienă dacă suferi de cistită de menopauză

• folosește săpunuri neutre
• nu utiliza deodorante intime
• nu utiliza hârtii de toaletă colorate sau iritante
• evită lenjeria de corp din materiale sintetice
• nu folosi cremele și prezervativele spermicide
• nu renunța la activitatea sexuală, deoarece lipsa acesteia crește atrofia la nivelul vaginului

Recomandări farmacologice pentru cistită și cistită de menopauză

• Pacienta cu cistită poate ameliora simptomele prin tratament antiinflamator (precum Ibuprofen) sau antispastic (precum colrhidratul de drotaverină). Prezentarea la doctorul doctorul urolog sau ginecolog este însă necesară pentru diagnosticul si tratarea bolii prin preluarea de sumar de urină si urocultură. Pentru efectuarea unui diagnostic corect este recomandată evitarea consumului altor medicamente naturiste sau chimice.

• creme hidratante vaginale, ovule și creme pe bază de acid hialuronic și alte produse care rețin apa și o eliberează încet. Acestea se pot folosi de două sau trei ori pe săptămână.
• lubrifianți, asociați cu utilizarea regulată a cremelor hidratante și utilizați în principal pentru a facilita relațiile sexuale.
• produse bazate pe nanotehnologie care poartă factori de creștere și pot fi utilizate atât în interior, cât și în vulvă pentru întinerirea genitală.
• tratamentul hormonal local, bazat pe ovule cu conținut estrogenic, cu efect total local în cea mai mare parte, astfel încât acestea nu produc efecte la nivel general.
• studiile efectuate cu aceste tratamente indică faptul că acestea sunt sigure și că inversează atrofia urogenitală.
• cea mai recentă noutate este inelul vaginal de eliberare lentă și susținută de estrogeni, care odată plasat durează trei luni și poate fi plasat din nou.
• tratamentul hormonal sistemic

DACĂ SUFERIȚI DE ORICARE DINTRE ACESTE SIMPTOME ASOCIATE CISTITEI DE MENOPAUZĂ, DESCRISE MAI SUS, CONTACTAȚI-NE!

VĂ PUTEM AJUTA!